Est l’Eglise chrétienne qui a gardé intègre^[1] la foi apostolique, depuis les origines et jusqu’à présent. Cette foi est synthétisée dans la confession de foi (« Credo ») et exprimée dans la continuité harmonieuse de l’organisation synodale, de la tradition liturgique et de la discipline canonique, qui manifestent à chaque époque la beauté de la révélation divine reçue par Jésus Christ et ses apôtres.

     Le « Credo » a été gardé avec fidélité par l’Eglise entière durant près d’un millénaire. Malheureusement, sa modification unilatérale à Rome (1014) a conduit à l’éloignement de l’Occident chrétien de l’intégrité de la foi apostolique. Cela a provoqué le schisme avec l’Orient (1054, 1204) et un évident déséquilibre spirituel (XIe-XVe siècles), à juste titre dénoncé, mais aussi pitoyablement prolongé, par la Réforme protestante (XVIe siècle) et néo-protestante (XVIIIe-XIXe siècles).

     Représentant toujours en Orient une référence de culture et un facteur social de paix et de cohésion, l’Eglise Orthodoxe promeut la liberté responsable de conscience, encourage l’unité politique dans la diversité culturelle, et soutient le mouvement œcuménique pour la réunification des Eglises sur la base de la même foi apostolique – et du même Credo – du premier millénaire

     Sa vocation culturelle et œcuménique est le fruit permanent de l’amour de Dieu et du prochain, de la prière pour le monde entier, du respect pour toute la création.

---

[1] _{Le mot grec « catholique » signifie : 1. universel ; 2. intègre, entier.}

• d’origine apostolique  : le saint apôtre André a évangélisé l’ancienne province Scythia Minor (au bord de la Mer Noire) ;
• la religion naturelle du peuple roumain  : le peuple roumain est le seul « né chrétien », car christianisé en même temps que sa formation (de l’union des Daces et des Romains, II-VIème siècles), à la différence des autres peuples christianisés par leurs chefs ;
• la seule Eglise orthodoxe et latine : le peuple roumain est d’origine et de langue latine ; ainsi, l’Eglise Orthodoxe Roumaine conserve le lien entre l’Orthodoxie orientale (grecque, slave, arabe, géorgienne) et l’Occident latin ;
• la deuxième en nombre parmi les Eglises Orthodoxes (après l’Eglise Russe) et l’une des seules à utiliser la langue du peuple dans le culte (la majorité se sert du grec ancien ou du slavon) ;
• reconnue en Roumanie comme le culte le plus important (86,7% de la population en 2002), sur la base de la « Loi des Cultes » (2006) et des « Statuts d’organisation de l’Eglise Orthodoxe Roumaine » (2008).

---

[1] _{Jean 1,9 ; 3,19 ; 8,12 ; 12,46}
[2] _{Jean 1,3 ; Colossiens 1,16}
[3] _{1 Corinthiens 15,3-4}
[4] _{Marc 16,19 (cf. Psaume 109,1; Matthieu 26,64 loc. par.) ; Actes 7,55-56; Ephésiens 1,20; Hébreux 1,3; 8,1; 10,12}
[5] _{2 Timothée 4,1; 1 Pierre 4,5}
[6] _{Luc 1,33; cf. Daniel 7,14}
[7] _{Jean 15,26}
[8] _{Traduction conforme à l’original. Au premier millénaire, « catholique » (foi intègre) équivalait à « orthodoxe » (foi droite). Mais après le schisme, et surtout pendant l’Inquisition et la Réforme, Rome s’est approprié le terme « catholique » pour désigner l’Eglise restée en communion avec Rome. En termes originaux, il n’est donc pas erroné de dire que l’Eglise Orthodoxe est catholique. Les Slaves ont préféré de traduire « catholique » par « sobornouiou » (= « synodal, collégial »), car l’Eglise est dirigée par les synodes collégiaux qui se trouvent en communion, et non dirigée par une seule personne.}
[9] _{Ephésiens 4,5}
[10] _{Matthieu 26,28 loc. par. ; Marc 1,4 ; Luc 1,77 ; 24,47 ; Actes 2,38 ; 5,31 ; 10,43 ; 13,38 ; 26,18 ; Colossiens 1,14}
[11] _{Actes 4,2 ; 17,32 ; 23,6 ; 24,21 ; 1 Corinthiens 15 ; Philippiens 3,12 ; Hébreux 6,2}
[12] _{Hébreux 6,5}

     Este Biserica creştină care a păstrat integră^[1] credinţa apostolică, de la origini şi până astăzi, sintetizată în mărturisirea de credinţă („Crezul”) şi exprimată în continuitatea armonioasă a organizării sinodale, a tradiţiei liturgice şi a disciplinei canonice, care manifestă în toate vremurile frumuseţea revelaţiei dumnezeieşti primite prin Iisus Hristos şi apostolii Săi.

     „Crezul” a fost păstrat cu fidelitate de către întreaga Biserică vreme de un mileniu. Din nefericire, modificarea unilaterală a Crezului la Roma (1014) a dus la îndepărtarea Apusului creştin de integritatea credinţei apostolice, provocând schisma cu Răsăritul (1054, 1204) şi un vădit dezechilibru spiritual (sec. XI-XV), pe drept taxat, însă tot atât de jalnic prelungit, de Reforma protestantă (sec. XVI) şi neo-protestantă (sec. XVIII-XIX).

     Reprezentând întotdeauna în Răsărit o referinţă de cultură şi un factor social de pace şi de coeziune, Biserica Ortodoxă promovează libertatea responsabilă de conştiinţă, încurajează unitatea politică în diversitatea culturală, şi susţine mişcarea ecumenică de reunificare a Bisericilor pe baza aceleiaşi credinţe apostolice – şi a Crezului – din primul mileniu.

     Vocaţia ei culturală şi ecumenică este rodul permanent al dragostei de Dumnezeu şi de aproapele, al rugăciunii pentru lumea întreagă, al respectului pentru toată creaţia.

---

[1] _{Cuvântul grec „catholic” înseamnă: 1. universal; 2. integru, plenar.}

• de origine apostolică : sfântul apostol Andrei a evanghelizat provincia Scythia Minor (Dobrogea de astăzi);
• religia firească a poporului român : românii sunt singurul popor „născut creştin”, adică încreştinat odată cu formarea lui (din daci şi romani, în sec. II-VI), spre deosebire de celelalte popoare încreştinate de conducătorii lor;
• singura Biserică ortodoxă şi latină : poporul român este de origine şi limbă latină; astfel, BOR reprezintă o importantă punte străveche şi actuală între Ortodoxia răsăriteană (greacă, slavă, arabă, georgiană) şi Occidentul latin;
• a doua ca mărime : între Bisericile Ortodoxe (după Biserica Rusă) şi printre puţinele care folosesc limba poporului în cult (majoritatea folosind greaca veche sau slavona);
• recunoscută în România : drept cultul cel mai important (86,7% din populaţie în 2002), pe baza „Legii Cultelor” (2006) şi a „Statutului de organizare al Bisericii Ortodoxe Române” (2008).

---

[1] _{Ioan 1,9; 3,19; 8,12; 12,46}
[2] _{Ioan 1,3; Coloseni 1,16}
[3] _{1 Corinteni 15,3-4}
[4] _{Marcu 16,19 (cf. Psalm 109,1; Matei 26,64 loc. par.); Fapte 7,55-56; Efeseni 1,20; Evrei 1,3; 8,1; 10,12}
[5] _{2 Timotei 4,1; 1 Petru 4,5}
[6] _{Luca 1,33; cf. Daniel 7,14}
[7] _{Ioan 15,26}
[8] _{În original: „Într-una, sfântă, catolică şi apostolică Biserică”. În primul mileniu, „catolic” (credinţă integră) era echivalent cu „ortodox” (credinţă dreaptă). Însă după schismă, mai ales în timpul Inchiziţiei şi al Reformei, Roma şi-a impropriat termenul de „catolic” pentru a desemna Biserica rămasă în comuniune cu Roma. Dar în termenii originali nu este greşit să spunem că Biserica Ortodoxă este catolică. Slavii au ales să traducă pe „catolic” prin „sobornic” (=„sinodal, colegial”), căci Biserica se conduce prin soboare colegiale aflate în comuniune, iar nu de către o singură persoană.}
[9] _{Efeseni 4,5}
[10] _{Matei 26,28 loc. par.; Marcu 1,4; Luca 1,77; 24,47; Fapte 2,38; 5,31; 10,43; 13,38; 26,18; Coloseni 1,14}
[11] _{Fapte 4,2 ; 17,32 ; 23,6 ; 24,21 ; 1 Corinteni 15 ; Filipeni 3,12 ; Evrei 6,2}
[12] _{Evrei 6,5}