- BISERICA ORTODOXĂ
-
Este Biserica creştină care a păstrat integră[1] credinţa apostolică, de la origini şi până astăzi, sintetizată în mărturisirea de credinţă („Crezul”) şi exprimată în continuitatea armonioasă a organizării sinodale, a tradiţiei liturgice şi a disciplinei canonice, care manifestă în toate vremurile frumuseţea revelaţiei dumnezeieşti primite prin Iisus Hristos şi apostolii Săi.
„Crezul” a fost păstrat cu fidelitate de către întreaga Biserică vreme de un mileniu. Din nefericire, modificarea unilaterală a Crezului la Roma (1014) a dus la îndepărtarea Apusului creştin de integritatea credinţei apostolice, provocând schisma cu Răsăritul (1054, 1204) şi un vădit dezechilibru spiritual (sec. XI-XV), pe drept taxat, însă tot atât de jalnic prelungit, de Reforma protestantă (sec. XVI) şi neo-protestantă (sec. XVIII-XIX).
Reprezentând întotdeauna în Răsărit o referinţă de cultură şi un factor social de pace şi de coeziune, Biserica Ortodoxă promovează libertatea responsabilă de conştiinţă, încurajează unitatea politică în diversitatea culturală, şi susţine mişcarea ecumenică de reunificare a Bisericilor pe baza aceleiaşi credinţe apostolice – şi a Crezului – din primul mileniu.
Vocaţia ei culturală şi ecumenică este rodul permanent al dragostei de Dumnezeu şi de aproapele, al rugăciunii pentru lumea întreagă, al respectului pentru toată creaţia.
[1] Cuvântul grec „catholic” înseamnă: 1. universal; 2. integru, plenar. - BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
-
- de origine apostolică : sfântul apostol Andrei a evanghelizat provincia Scythia Minor (Dobrogea de astăzi);
- religia firească a poporului român : românii sunt singurul popor „născut creştin”, adică încreştinat odată cu formarea lui (din daci şi romani, în sec. II-VI), spre deosebire de celelalte popoare încreştinate de conducătorii lor;
- singura Biserică ortodoxă şi latină : poporul român este de origine şi limbă latină; astfel, BOR reprezintă o importantă punte străveche şi actuală între Ortodoxia răsăriteană (greacă, slavă, arabă, georgiană) şi Occidentul latin;
- a doua ca mărime : între Bisericile Ortodoxe (după Biserica Rusă) şi printre puţinele care folosesc limba poporului în cult (majoritatea folosind greaca veche sau slavona);
- recunoscută în România : drept cultul cel mai important (86,7% din populaţie în 2002), pe baza „Legii Cultelor” (2006) şi a „Statutului de organizare al Bisericii Ortodoxe Române” (2008).
- CREZUL BISERICII APOSTOLICE
-
Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii: Lumină[1] din Lumină; Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; născut, iar nu făcut;
Cel deofiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut[2].
Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri, şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi[3].
Şi S-a suit [înălţat] la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui[4].
Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii[5], a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit[6].
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul, de-viaţă-făcătorul, care din Tatăl purcede[7], cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin Proroci.
Într-una, sfântă, soborni(ceas)că şi apostoli(eas)că[8] Biserică.
Mărturisesc un botez[9] spre iertarea [lăsarea] păcatelor[10].
Aştept învierea morţilor[11].
Şi viaţa veacului ce va să fie[12]. Amin!
[1] Ioan 1,9; 3,19; 8,12; 12,46
[2] Ioan 1,3; Coloseni 1,16
[3] 1 Corinteni 15,3-4
[4] Marcu 16,19 (cf. Psalm 109,1; Matei 26,64 loc. par.); Fapte 7,55-56; Efeseni 1,20; Evrei 1,3; 8,1; 10,12
[5] 2 Timotei 4,1; 1 Petru 4,5
[6] Luca 1,33; cf. Daniel 7,14
[7] Ioan 15,26
[8] În original: „Într-una, sfântă, catolică şi apostolică Biserică”. În primul mileniu, „catolic” (credinţă integră) era echivalent cu „ortodox” (credinţă dreaptă). Însă după schismă, mai ales în timpul Inchiziţiei şi al Reformei, Roma şi-a impropriat termenul de „catolic” pentru a desemna Biserica rămasă în comuniune cu Roma. Dar în termenii originali nu este greşit să spunem că Biserica Ortodoxă este catolică. Slavii au ales să traducă pe „catolic” prin „sobornic” (=„sinodal, colegial”), căci Biserica se conduce prin soboare colegiale aflate în comuniune, iar nu de către o singură persoană.
[9] Efeseni 4,5
[10] Matei 26,28 loc. par.; Marcu 1,4; Luca 1,77; 24,47; Fapte 2,38; 5,31; 10,43; 13,38; 26,18; Coloseni 1,14
[11] Fapte 4,2 ; 17,32 ; 23,6 ; 24,21 ; 1 Corinteni 15 ; Filipeni 3,12 ; Evrei 6,2
[12] Evrei 6,5