Eglise Orthodoxe de Clermont-Ferrand

L’EGLISE ORTHODOXE

     Est l’Eglise chrétienne qui a gardé intègre[1] la foi apostolique, depuis les origines et jusqu’à présent. Cette foi est synthétisée dans la confession de foi (« Credo ») et exprimée dans la continuité harmonieuse de l’organisation synodale, de la tradition liturgique et de la discipline canonique, qui manifestent à chaque époque la beauté de la révélation divine reçue par Jésus Christ et ses apôtres.

     Le « Credo » a été gardé avec fidélité par l’Eglise entière durant près d’un millénaire. Malheureusement, sa modification unilatérale à Rome (1014) a conduit à l’éloignement de l’Occident chrétien de l’intégrité de la foi apostolique. Cela a provoqué le schisme avec l’Orient (1054, 1204) et un évident déséquilibre spirituel (XIe-XVe siècles), à juste titre dénoncé, mais aussi pitoyablement prolongé, par la Réforme protestante (XVIe siècle) et néo-protestante (XVIIIe-XIXe siècles).

     Représentant toujours en Orient une référence de culture et un facteur social de paix et de cohésion, l’Eglise Orthodoxe promeut la liberté responsable de conscience, encourage l’unité politique dans la diversité culturelle, et soutient le mouvement œcuménique pour la réunification des Eglises sur la base de la même foi apostolique – et du même Credo – du premier millénaire

     Sa vocation culturelle et œcuménique est le fruit permanent de l’amour de Dieu et du prochain, de la prière pour le monde entier, du respect pour toute la création.


[1] Le mot grec « catholique » signifie : 1. universel ; 2. intègre, entier.
EGLISE ORTHODOXE ROUMAINE
  • d’origine apostolique  : le saint apôtre André a évangélisé l’ancienne province Scythia Minor (au bord de la Mer Noire) ;
  • la religion naturelle du peuple roumain  : le peuple roumain est le seul « né chrétien », car christianisé en même temps que sa formation (de l’union des Daces et des Romains, II-VIème siècles), à la différence des autres peuples christianisés par leurs chefs ;
  • la seule Eglise orthodoxe et latine : le peuple roumain est d’origine et de langue latine ; ainsi, l’Eglise Orthodoxe Roumaine conserve le lien entre l’Orthodoxie orientale (grecque, slave, arabe, géorgienne) et l’Occident latin ;
  • la deuxième en nombre parmi les Eglises Orthodoxes (après l’Eglise Russe) et l’une des seules à utiliser la langue du peuple dans le culte (la majorité se sert du grec ancien ou du slavon) ;
  • reconnue en Roumanie comme le culte le plus important (86,7% de la population en 2002), sur la base de la « Loi des Cultes » (2006) et des « Statuts d’organisation de l’Eglise Orthodoxe Roumaine » (2008).
CRÉDO DE L’EGLISE APOSTOLIQUE

Je crois en un seul Dieu Père Tout-puissant, Créateur du ciel et de la terre, de toutes choses visibles et invisibles.

Et en un seul Seigneur, Jésus-Christ, Fils unique de Dieu, engendré par le Père avant tous les siècles. Lumière[1] de Lumière, vrai Dieu de vrai Dieu, engendré, non créé, consubstantiel au Père, et par qui tout a été fait[2].

Qui pour nous, hommes, et pour notre salut, est descendu des cieux, s'est incarné du Saint Esprit et de la Vierge Marie, et s'est fait homme.

Qui a été crucifié pour nous sous Ponce Pilate, a souffert et a été enseveli.

Qui est ressuscité le troisième jour selon les Écritures[3].

Qui est monté aux cieux et siège à la droite du Père[4].

Qui revient en gloire juger les vivants et les morts[5], et dont le règne n'aura pas de fin[6].

Et en l'Esprit Saint, Seigneur, qui donne la vie, qui procède du Père[7], qui avec le Père et le Fils est adoré et glorifié, qui a parlé par les Prophètes.

En l'Église une, sainte, catholique et apostolique[8].

Je confesse un seul baptême[9] pour la rémission des péchés[10].

J'attends la résurrection des morts[11]

Et la vie du siècle à venir[12]. Amen !


[1] Jean 1,9 ; 3,19 ; 8,12 ; 12,46
[2] Jean 1,3 ; Colossiens 1,16
[3] 1 Corinthiens 15,3-4
[4] Marc 16,19 (cf. Psaume 109,1; Matthieu 26,64 loc. par.) ; Actes 7,55-56; Ephésiens 1,20; Hébreux 1,3; 8,1; 10,12
[5] 2 Timothée 4,1; 1 Pierre 4,5
[6] Luc 1,33; cf. Daniel 7,14
[7] Jean 15,26
[8] Traduction conforme à l’original. Au premier millénaire, « catholique » (foi intègre) équivalait à « orthodoxe » (foi droite). Mais après le schisme, et surtout pendant l’Inquisition et la Réforme, Rome s’est approprié le terme « catholique » pour désigner l’Eglise restée en communion avec Rome. En termes originaux, il n’est donc pas erroné de dire que l’Eglise Orthodoxe est catholique. Les Slaves ont préféré de traduire « catholique » par « sobornouiou » (= « synodal, collégial »), car l’Eglise est dirigée par les synodes collégiaux qui se trouvent en communion, et non dirigée par une seule personne.
[9] Ephésiens 4,5
[10] Matthieu 26,28 loc. par. ; Marc 1,4 ; Luc 1,77 ; 24,47 ; Actes 2,38 ; 5,31 ; 10,43 ; 13,38 ; 26,18 ; Colossiens 1,14
[11] Actes 4,2 ; 17,32 ; 23,6 ; 24,21 ; 1 Corinthiens 15 ; Philippiens 3,12 ; Hébreux 6,2
[12] Hébreux 6,5
BISERICA ORTODOXĂ

     Este Biserica creştină care a păstrat integră[1] credinţa apostolică, de la origini şi până astăzi, sintetizată în mărturisirea de credinţă („Crezul”) şi exprimată în continuitatea armonioasă a organizării sinodale, a tradiţiei liturgice şi a disciplinei canonice, care manifestă în toate vremurile frumuseţea revelaţiei dumnezeieşti primite prin Iisus Hristos şi apostolii Săi.

     „Crezul” a fost păstrat cu fidelitate de către întreaga Biserică vreme de un mileniu. Din nefericire, modificarea unilaterală a Crezului la Roma (1014) a dus la îndepărtarea Apusului creştin de integritatea credinţei apostolice, provocând schisma cu Răsăritul (1054, 1204) şi un vădit dezechilibru spiritual (sec. XI-XV), pe drept taxat, însă tot atât de jalnic prelungit, de Reforma protestantă (sec. XVI) şi neo-protestantă (sec. XVIII-XIX).

     Reprezentând întotdeauna în Răsărit o referinţă de cultură şi un factor social de pace şi de coeziune, Biserica Ortodoxă promovează libertatea responsabilă de conştiinţă, încurajează unitatea politică în diversitatea culturală, şi susţine mişcarea ecumenică de reunificare a Bisericilor pe baza aceleiaşi credinţe apostolice – şi a Crezului – din primul mileniu.

     Vocaţia ei culturală şi ecumenică este rodul permanent al dragostei de Dumnezeu şi de aproapele, al rugăciunii pentru lumea întreagă, al respectului pentru toată creaţia.


[1] Cuvântul grec „catholic” înseamnă: 1. universal; 2. integru, plenar.
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
  • de origine apostolică : sfântul apostol Andrei a evanghelizat provincia Scythia Minor (Dobrogea de astăzi);
  • religia firească a poporului român : românii sunt singurul popor „născut creştin”, adică încreştinat odată cu formarea lui (din daci şi romani, în sec. II-VI), spre deosebire de celelalte popoare încreştinate de conducătorii lor;
  • singura Biserică ortodoxă şi latină : poporul român este de origine şi limbă latină; astfel, BOR reprezintă o importantă punte străveche şi actuală între Ortodoxia răsăriteană (greacă, slavă, arabă, georgiană) şi Occidentul latin;
  • a doua ca mărime : între Bisericile Ortodoxe (după Biserica Rusă) şi printre puţinele care folosesc limba poporului în cult (majoritatea folosind greaca veche sau slavona);
  • recunoscută în România : drept cultul cel mai important (86,7% din populaţie în 2002), pe baza „Legii Cultelor” (2006) şi a „Statutului de organizare al Bisericii Ortodoxe Române” (2008).
CREZUL BISERICII APOSTOLICE

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii: Lumină[1] din Lumină; Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; născut, iar nu făcut;

Cel deofiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut[2].

Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri, şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi[3].

Şi S-a suit [înălţat] la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui[4].

Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii[5], a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit[6].

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul, de-viaţă-făcătorul, care din Tatăl purcede[7], cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin Proroci.

Într-una, sfântă, soborni(ceas)că şi apostoli(eas)că[8] Biserică.

Mărturisesc un botez[9] spre iertarea [lăsarea] păcatelor[10].

Aştept învierea morţilor[11].

Şi viaţa veacului ce va să fie[12]. Amin!


[1] Ioan 1,9; 3,19; 8,12; 12,46
[2] Ioan 1,3; Coloseni 1,16
[3] 1 Corinteni 15,3-4
[4] Marcu 16,19 (cf. Psalm 109,1; Matei 26,64 loc. par.); Fapte 7,55-56; Efeseni 1,20; Evrei 1,3; 8,1; 10,12
[5] 2 Timotei 4,1; 1 Petru 4,5
[6] Luca 1,33; cf. Daniel 7,14
[7] Ioan 15,26
[8] În original: „Într-una, sfântă, catolică şi apostolică Biserică”. În primul mileniu, „catolic” (credinţă integră) era echivalent cu „ortodox” (credinţă dreaptă). Însă după schismă, mai ales în timpul Inchiziţiei şi al Reformei, Roma şi-a impropriat termenul de „catolic” pentru a desemna Biserica rămasă în comuniune cu Roma. Dar în termenii originali nu este greşit să spunem că Biserica Ortodoxă este catolică. Slavii au ales să traducă pe „catolic” prin „sobornic” (=„sinodal, colegial”), căci Biserica se conduce prin soboare colegiale aflate în comuniune, iar nu de către o singură persoană.
[9] Efeseni 4,5
[10] Matei 26,28 loc. par.; Marcu 1,4; Luca 1,77; 24,47; Fapte 2,38; 5,31; 10,43; 13,38; 26,18; Coloseni 1,14
[11] Fapte 4,2 ; 17,32 ; 23,6 ; 24,21 ; 1 Corinteni 15 ; Filipeni 3,12 ; Evrei 6,2
[12] Evrei 6,5


MITROPOLIA
MITROPOLIA
NOS COMMUNAUTES EN FRANCE
FRANCE
MISSION DANS LA REGION
REGION
PATRIARHIA ROMÄNA
PATRIARHIA
ASSEMBLEE DES EVËQUES
AEOF
ORTHODOXIE
ACTUALITES
STIRI
STIRI
TRINITAS TV
TRINITAS TV